Cele doua faze ale lunii, cea noua si cea plina, sunt zile de pauza atunci cand practicam Ashtanga Yoga in traditia lui Pattabhi Jois.
Familia Jois (Guruji si Sharath) sustine faptul ca astrele au o influenta asupra psihicului uman si atunci cand sunt intr-un anumit ordine, ne pot influenta practica. Sharath a mentionat intr-o conferinta faptul ca in trecut, de luna plina nici nu se calatorea.
Numele “Jois” este un nume care provine din sudul Indiei, legat de cuvantul “Jyotish” care inseamna astrologie. Astrologia era o disciplina practicata in familia lui Pattabhi Jois, si acesta a dobandit o indemanare in aceasta disciplina din copilarie. De aici integrarea astrologiei in viata de zi cu zi, inclusiv, practica si predat.
Privit dintr-un alt unghi, Pattabhi Jois a fost profesor de sánscrita la Maharaja’s Pathashala (Sanskrit College) intre 1937- si 1973. Scoala inchidea in zilele cu luna noua si luna plina, chiar si cu o zi inainte si dupa zilelor respective. Motivul fiind numarul mare de ritualuri care se efectua in aceste zile de catre profesori si studenti, fiind cu totii brahmani. Probabil aceasta deprindere a exercitat o influenta asupra practicii Ashtanga Yoga.
Asocierea dintre luna si biologia si comportamentul uman este cunoscuta in literatura academica din vest sub denumirea de “efectul Transilvania”. Studiile in acest domeniu raman, insa, non conclusive.
Faptul de a nu analiza indeajuns anumite convingeri este ilustrat de Tim Miller prin urmatoarea poveste:
Un intelept care preda Bhagavad Gita unui grup de invatacei in fiecare seara la umbra unui copac, avea o pisica. Aceasta tulbura neincetat studentii in timpul claselor in asa fel incat el o lega de un copac in timpul predarii. Dupa un timp, inteleptul murii si unul dintre studentii sai a preluat locul si a continuat sa lege pisica de acelasi copac. Dupa un alt timp si pisica muri. Studentul care devenise invatator cumpara o alta pisica pe care o lega de acelasi copac, si asa timp de trei generatii, cand unul dintre discipoli a scris despre: sacra traditie de a lega o pisica de un copac atunci cand se preda Bhagavad Gita….
Ca este adevar, traditie, legenda, sau o corelatie iluzorie, nu prea are importanta pentru noi. Respectul fata de cei care ne au inmanat practica si o privire spre interiorul nostru pentru a avea o proprie imagine fata de subiect, prevaleaza.
Pentru mine, sincronizarea practicii personale cu practica iubitorilor de ashtanga are un efect integrator, armonios.